PRainbow

Partea I: Branding de ţară şi Adibas

Am fost la MŢR pentru lansarea ,,Branding România. Cum (ne) promovăm imaginea de ţară.” Nu s-a spus nimic nou, aşa cum mă aşteptam.Veşnicele lucruri de bun simţ, dar pe care unii nu reuşesc să le bage la cap. Chiar dacă am auzit a 1000 oară că brandingul trebuie să înceapă din interior,bla bla bla bla, ceea ce au făcut autoarele, Alina Dolea şi Adriana Ţăruş, este un lucru demn de apreciat. Puţină ordine în haos.

Am cumpărat cartea şi am reuşit să o răsfoiesc puţintel. O carte documentar, aşa cum a numit-o Cristian Pantazi. Avem în faţă o trecere în revistă şi o analiză a tuturor încercărilor, (acţiunilor, experimentelor) mai mult sau mai puţin fericite, de realizare a unei campanii de branding de ţară, combinate cu ceva elemente teoretice şi o analiză a campanie din 2008. Asta după o primă scanare.

Cristian Pantazi mi-a adus un mic zâmbet pe faţă prin comparaţia dintre brand-ul de ţară al României şi o pereche de Adibas…..suntem o pereche de papuci sport fake. Foarte plastică asocierea, nimic de zis. Costi Rogozanu ne-a vorbit despre inutilitatea brandului de ţară şi despre cea mai mare obsesie din România, care este….România. Ne place să vorbim mult despre noi: noi facem, noi dregem sau noi nu facem sau noi nu dregem sau…când vine vorba de ştiri externe: un român a dat în cap unui african…deci tot despre noi. Cam asta  a fost!

Partea a IIa: Singuri acasă şi supa la plic îmi dă dureri de cap

Am coborât într-un beci întunecat. Am bâjbâit prin întuneric ţinând o fată de o mână şi altă fată de altă mână. Am ascultat O brad frumos în engleză şi l-am admirat încărcat de singurătate. M-a durut capul, am citit poveşti şi am inhalat miros de var. Am citi singurătăţile şi mi-am adus aminte de singurătăţile mele. Atunci mi-a părut cel mai rău că nu am ajuns în apartament la piesă ca să mai scap din ele. Sau cel puţin de una. Adevărata durere de cap a fost generată de supa la plic pentru o persoană. Supa la plic sau supa gătită este fie sigurătate, fie extaz. Pentru că fie îi spui ,,Ahh ce ţi-aş face o supă” şi îi faci ascultând Nina Simone, fie o găteşti şi se stică în frigider…atunci când nu ai pentru cine nu îţi vine să găteşti, aşa că ai supă la plic. Ai doza deE-uri pentru depresia în dotare. Mi-a plăcut la vernisaj….ahhh voi cei care nu ştiţi ce înseamnă să ajungi acasă şi să nu ai cui să-i spui ,,am venit!”. Cu toate astea unele momente de singurătate sunt calde şi blânde ca un ghem de melană .