PRainbow

Nu am vrut să spun nimic despre noul mod în care ne promovăm ţară şi asta pentru că nu prea mai e nimic de spus. Ăştia sunt, cu aştia trăim….oare până când? Eu m-am cam săturat, aşa că m-am apucat singură de făcut ceva. O să povestesc la momentul potivit despre ce e vorba.

Revenind la oile noastre. Din puţul gândirii nişte oameni, care ştiu cu siguranţă cu ce se mănâncă branding-ul de ţară, au scos un slogan şi un cântecel. Felicitări, aveţi o bilă albă pe linia voastră mediană ( pentru cine mai ţine minte expresia).

,, Romania, the land of choice.” The land of what choice? aş întreba eu. Termenul diferenţiator care să fie? Cum ne poziţionăm? …. cam pe lângă. Unii ( aici, aici, aici) ne arată cum România a venit cu un slogan nou, inedit……dar identic cu cel al Croaţiei. Alţii le taie craca de sub picioare spunând că nu aşa stau lucrurile (aici). Mai poţi să zici ceva? Asta e, mai au multe de învăţat până vor ajunge să înţeleagă lucrurile elementare. Mă întreb dacă oamenii care au făcut minunăţia au auzit de Olins sau de Anholt. Dacă au auzit şi au făcut măgăria ăsta cu atât mai rău.

Şi acum să vă spus ce m-a făcut să scriu. Păi am văzut pe blogul lui Dragoş Bucurenci ce au scos cei de la HappyFish. Romania, the end of choice. Inspiraţi ce-i drept. Cu toate astea râd cu jumătate de gură. M-am săturat de acest haz de necaz…până peste cap. E uşor de criticat, mai greu de făcut ceva. Mi s-a acrit de bla bla-urile de genul  ,,nu stă în puterile mele”…atunci în ale cui? Noi nu putem, iar ăştia ,,de sus” îs nişte dobitoci. Deci  şi noi şi ei suntem nişte incompetenţi? Eu mă încăpăţânz să cred că nu suntem într-un ,,deadlock”, chiar dacă realitatea este de cele mai multe ori demoralizatoare. Tu?

PS: Mâine merg la MŢR la o lasare de carte pe branding de ţară. Sunt curioasă ce o să auzim. Sper că ceva nou….