PRainbow

Stau de aproape trei ani în Bucureşti şi până acum nu am ştiut cât de frumos este oraşul noaptea. Poate că e de vină fascinaţia mea pentru oraşe învăluite în noapte, care te lasă să îţi auzi paşii pe troturar. Cred că mie mi-ar plăcea orice oraş noapte. Oricum…. stau de aproape trei ani în Bucureşti şi până acum nu am văzut ce frumos e Herăstrăul din vârful podului noaptea. Stau de aproape trei ani în Bucureşti şi până în noaptea asta nu am ştiut că există aer tare, împletit cu miros de flori şi aici. Stau de aproape trei ani în Bucureşti şi până în noaptea asta nu am simţit răcoarea din parcuri. În seara asta însă le-am trăit pe toate. Pe două roţi lângă un prieten.

Eu nu sunt o persoană norocoasă şi nu câştig niciodată la concursuri. Acum o lună (cred) am primit însă un pumn de noroc în cap: Alo? De acum fata nu mai merge pe jos!

Îmi place de mine şi de bicicleta mea. O car în braţe ca pe un copil mic patru etaje….ba în jos, ba în sus. Îmi miroase în casă a bujii şi mâinile a plastic, dar îmi e cea mai dragă. Duminică m-a prins ploaia în Tineretului şi azi noaptea în Herăstrău. Mi-am pierdut un balerin mov din mers şi mi-a îngheţat nasul la întoarcere. Îmi place să pedalez şi să mă gândesc la vânătăile din copilărie şi la plăcerea mea ciudată de a-mi rupe coaja de la bube. Îmi place să pedalez şi să fredonez ,,China Girl”. Îmi place când îmi dă Radu indicaţii ca un tată responsabil şi când depănăm amintiri din mers. Îmi place să mă gândesc la vremurile când îmi strigam prietenii la poartă: ,,- Tanti mama Alexandrei, Alexandra e acasă? Poate să iasă afară cu bicicleta?” sau ,,– Ne dai şi nouă o cană cu apă…..sau nu, mai bine un pet că ne e sete la toţi!” Îmi place de mine şi de bicicleta mea de mor! Bicicleta mea merită un coş. Noi ne merităm reciproc!